Darkm3n’s Weblog

[www.dinamomania.net]

Dinamo – steaua este genul de razboi in care nu se iau ostatici, lupta in care regula de baza este ’’ fara reguli ’’. Exista Pepsi vs. Coca, Orange vs. Vodafone, De Niro vs. Pacino, Tari vs. Base. Pentru noi, Dinamo vs. steaua e de aceeasi magnitudine. Rivalitatea de aici e comparabila cu cea dintre cei de mai sus. E Il Classico dambovitean, atemporal si deasupra tuturor. E batalia la care nu te duci cu teava cu cornete ci cu Stealth si bazooka. Preventiv, aduci si vreo doua molotoave. E un show la care nu te afisezi cu Alin Ilin titular pe banda stanga chiar daca Semeghin se impleticeste printre damigene. Cat ar vrea, Morgenstern nu poate fi Meryl Streep. Nici Ilin, Roberto Carlos.
E timpul in care actionarii promit plati suplimentare in fata camerelor TV la ore de maxima audienta. Se face referire la muschii financiari ai turcului, la ce cojones tari are ciobanul, la soliditatea firmei comercializatoare de butelii. Se aduc in prim-plan gurile de tun importate de ambele competitoare din America de Sud, maretia armatei fiecarei combatante, capacitatea de foc a liniilor ofensive. Se scot din infirmerie ranitii, se baga in linia intai si se fac drumuri regulate catre biserici pt. rugi catre Demiurg. Eventual, se viziteaza Muntele Athos unde se mai lasa cate o sacosa cu ochiul dracului, crezandu-se ca pacatele facute in tara se pot spala in alta tara. Plimbarea cu sacosa cu bani e un sport tangential cu fotbalul practicat de cetateni paraleli cu el.
Dinamo – Steaua este DERBY. Unicul din spatiul Carpato–Danubiano–Pontic. Restul sunt forme fara fond, amagiri, glume, pareri, nuante. Certitudinea e Dinamo vs. steaua. Tonul e dat de acest eveniment. Iluzia ca avem fotbal in Romania ne este intretinuta de aceasta confruntare, chiar daca ea vine dupa inclestari gen United – Barca ori Chelsea – Liverpool. Fiecare cu ce are.
Noi anul asta nu avem nimic iar gustul amar al neputintei TREBUIE indulcit cu mierea adusa de o victorie duminica seara. Cum la romani exista povestea cu capra vecinului, ea trebuie aplicata si in acest sfarsit de saptamana. Sau, un gen de ’’ decat sa moara mama, mai bine sa moara mata ’’. Nu e crestinesc, e tipic romanesc.
Ce a fost inainte, ce va fi sa fie dupa, e neant, fum, vax-albina. Nimic altceva nu importa, esentiala e victoria. Pentru unii, victoria e atat de importanta incat ea poate fi adusa si cu bricheta. Nu conteaza tipul sau gazul din ea. Daca cele 3 puncte nu vin odata cu bricheta, ele vin odata cu Tudor ( steaua-CFR, Nica asistent ), Nica ( asistent la Craiova-steaua ) sau in ultima instanta, cu un sef de stat, fie el ceausescu sau altul la fel de nefericit ales.
Indiferent de saracia exprimarii in teren, de subtirimea loturilor, de modestia tehnica a antrenorilor, de slapii din picioarele ultrasilor ce scapa in iarba, bianualul Dinamo – steaua, puternic cosmetizat, trebuie sa impuna respect. Istoria de zeci de ani pe care o poarta in spate, eroii care au luptat de-a lungul timpului pt. culori, inseamna ceva si astea nu trebuie uitate.
Cainii ce vor intra acum in teren trebuie sa castige respectul celor din tribune – de acum si de mai incolo – printr-o victorie de palmares, de blazon, de obraz. Cainii de pe emblema obliga. Pe voi, sa castigati, pe noi, sa va respectam. Deci: VICTORIE, caci…