Comunicat Peluza Sud Dinamo

“Puterea nu ne interesează, doar Dinamo contează!”, acesta a fost crezul care ne-a îndrumat timp de 6 ani în Sud.
Începând cu meciul Dinamo – Gloria Bistriţa din etapa a 11-a, majoritatea membrilor Peluzei Sud au decis să revină în Peluza Cătălin Hîldan, locul de unde au plecat în 2003. Această hotărâre survine în urma evenimentelor petrecute la meciul Dinamo – Unirea Urziceni din etapa a 7-a, când unul dintre fondatorii Peluzei Sud a apelat, în interesul propriu, la oameni din afara fenomenului, pentru a distruge ceea ce s-a construit timp de 6 ani.

Cel care a comandat această acţiune nu este prima oară când recurge la diverse metode pentru a destabiliza Peluza Sud. De-a lungul timpului, el a făcut tot ce-i stătea în puteri pentru a-i îndepărta pe cei ale căror idei nu coincideau cu ale lui (grupuri şi mulţi independenţi importanţi). Văzând că în lipsa lui (interzis voluntar pe stadioanele din România, după meciul de la Piteşti), Peluza Sud Dinamo continuă să existe şi chiar urma un drum ascendent, neavând puterea necesară de a prelua conducerea alături de puţinii oameni care-l mai susţineau din peluză, s-a agăţat de ultima şansă şi a apelat la interlopi. Si a folosit aceeaşi metodă ca în 2004 atunci când conducerea clubului a forţat grupurile de la Peluza Sud să renunţe la proteste, aceleaşi mijoace folosite în trecut împotriva lui şi pe care le-a condamnat cu putere.
Această “intervenţie” a avut două pretexte. Primul a fost interzicerea de către membrii Peluzei Sud a afişării pe gard a unui steguleţ deţinut de două persoane care nu au respectat unitatea şi hotărârile peluzei. Cel de-al doilea pretext a fost legat de deplasarea în Austria, realizată şi cu banii strânşi de Peluza Sud pentru biletele de la meciul din Ghencea, care (până la urmă) au fost gratuite. Precizăm că ambele acţiuni au fost votate şi aprobate de toţi membrii Peluzei Sud prezenţi la şedinţe.
De fapt, adevăratul motiv al “intervenţiei” a fost dorinţa de îndepărtare a noastră din peluza, pentru a-şi atrage fără bătai de cap foloase financiare şi a atrage simpatia conducătorilor clubului.
În urma acestor evenimente, toţi cei care am făcut parte din Peluza Sud, am ales să nu mai continuăm într-o peluză care se vrea condusă de interlopi şi am decis să susţinem independent clubul din Peluza Cătălin Hîldan. Această mutare s-a realizat în urma discuţiilor cu liderii grupurilor din PCH, împreună cu care vom apăra în continuare culorile lui Dinamo.

Aţi spus că “nu vă conduce nimeni”, acum conduceţi pe nimeni.

Cu conştiinţa împăcată, cei care nu s-au vândut niciodată (Şerpii, DNL, FFS, Power Puff, DOL şi independenţii, alături de majoritatea membrilor fondatori ai Peluzei Sud).

(comunicat preluat de la uncoltuitatdelume.net)

RIP!

Te vom iubi mereu, Capitane!

COMUNICAT SUPORTERI DINAMO

Tinem sa precizam ca toate cele aparute in presa in ultimele doua zile in legatura cu suporterii dinamovisti nu fac decat sa incinga spiritele in cele doua peluze rivale.
Observam ca, desi in ultimele 4 etape s-au impartit mai mult de 50 de amenzi insotite si de interdictii de participare la competitiile sportive, Jandarmeria Romana, cu orice pret, incearca in continuare sa imputineze suporterii de fotbal ai echipelor de club romanesti.
In urma incidentului in care a fost implicata echipa de fotbal Steaua Bucuresti s-au cautat tapi ispasitori in tabara suporterilor dinamovisti, care se deplasau la Galati pentru a participa la meciul de fotbal sustinut cu echipa din localitate.
Un microbuz de suporteri a fost retinut abuziv in localitatea Urziceni, fapt ce i-a impiedicat pe acei fani sa mai ajunga la meci. Chiar daca reiesea clar, chiar din declaratiile jandarmilor ce insoteau coloana de suporteri, ca acel microbuz nu se afla la locul incidentului.
Pentru a nu stim cata oara, suporterii ce au plecat sa isi incurajeze favoritii au ajuns,  nevinovati  fiind, la o sectie de politie.
Datorita domnului Mitica Dragomir care vrea cu orice pret ca deplasarile in Romania sa nu se mai faca in mod organizat si a legilor pe care acesta le-a propus si acum, datorita abuzurilor facute de jandarmi, care impart interdictii cu orice ocazie, chiar daca asa-zisele incidente se intampla in afara stadionului (deplasare Dinamo la Pitesti sau deplasare Steaua la Ploiesti), suntem obligati sa tragem un semnal de alarma la sirul de evenimente ce va preceda meciul de vineri seara, derby-ul Steaua – Dinamo.
Toate aceste fabulatii legate de biletele pe care trebuie sa le primim din partea clubului din Ghencea, sau a stadionului care urmeaza sa fie incendiat din nou (asa cum prezice dl. Argaseala…) si nu in ultimul rand a jandarmilor, potrivit carora, desi vor fi mobilizati 1000 pe stadion, nu vor face fata la cele ce se vor intampla pe tot parcursul zilei, ne duc cu gandul doar la faptul ca odata cu incheierea partidei si evacuarea din stadion, cu totii vom fi condusi la sectiile de Politie, acolo unde, cu sau fara motiv, vom fi retinuti abuziv si interzisi in mare parte de la competitiile sportive.
De aceea, pe toata durata partidei, galeria dinamovista va fi insotita de doi avocati.
Totodata, cerem Politiei Romane sa prezinte o pozitie oficiala in ceea ce priveste suspectul ce a aruncat cu piatra, sa precizeze cu certitudine nu cu presupuneri, daca cel in cauza este sau nu dinamovist, pentru ca Jandarmeria sa nu aiba un motiv in plus pentru arestarea in masa a suporterilor dinamovisti prezenti in Ghencea.
Asadar, dorim inca de pe acum sa se stie ca multe dintre aceste abuzuri ale “legii” sunt premeditate si ca toate declaratiile facute de catre conducatorii cluburilor sunt doar presupuneri menite sa puna intr-o lumina proasta suporterul roman.

Peluza “Catalin HILDAN”

 

[www.dinamomania.net]

La multi ani, Capitane!

Ce se mai poate spune despre Catalin Hildan? In 8 ani si jumatate s-a spus tot ce se putea spune despre legenda dinamovista. Totusi o sa incerc sa spun cate ceva.

Azi e ziua sa de nastere. Implinea 33 de ani. Suporterii nu l-au uitat! Fanii dinamovisti si cei de la U Cluj le-au facut ieri o vizita parintilor lui Catalin, la casa din Branesti, unde a crescut capitanul.

La multi ani, Capitane! Te vom iubi mereu!
“Ultimul Capitan este Catalin Hildan! “

Fularul meu

Am gasit acest articol pe siteul Romanian Ultras si pentru ca ma regasesc in multe dintre cuvintele autorului m-am decis sa il pun pe blog. Este destul de lung, dar daca aveti rabdarea necesara, veti vedea ca merita citit.

“Cum se poate explica aşa ceva? Stau şi mă întreb, mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Cum poţi să faci pe cineva care nu are nici o treabă să înţeleagă ceva ce pentru tine este atât de important. Căci într-adevăr acest articol se adresează în principal ignoranţilor. Acelor ,,suporteri” liniştiţi de la tribune, acelor ziarişti, acelor părinţi, acelor prietene, în general majorităţii. Acelor oameni care nu ne înţeleg. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, nu vreau să patetizez, dar presimt că o să-mi fie imposibil.
O să încerc un scurt istoric şi categorisire formală a acestui articol ,,tifo”. Cum era de aşteptat, fularul a fost prima dată folosit de englezi. El era confecţionat rudimentar din lână groasă sub formă de dungi simple groase, bicolore în culorile clubului. Apoi, odată cu înfiriparea şi ulterior explozia fenomenului superterilor organizaţi în Italia, fularele şi modul lor de folosire (întinse deasupra capului) au fost preluate şi de italieni. Bineînţeles, cum se întâmplă de obicei, lucrurile au evoluat şi s-au rafinat. Fularele au început să se fluture deasupra capului, strânse în două (ştiţi voi..). Dar cea mai spectaculoasă evoluţie a înregistrat-o coloritul şi forma lor. Astăzi întâlnim fulare foarte late, altele foarte lungi, altele micuţe ca lăţime şi lungime. Se fabrică într-o infinitate de ţesături şi de materiale: lână, bumbac, poliester. Se folosesc şi o imensitate de culori. Nu mai vorbesc de varietatea de embleme şi simboluri. Astăzi se fabrică şi se folosesc fulare foarte specializate: pentru a-ţi afişa ataşamentul faţă de club, pentru un jucător anume, pentru a-ţi exprima ura faţă de un alt club sau chiar grup de suporteri adverşi. Sau pentru a comemora vreo dată specială ori vreun erou.Evident şi acest articol atât de drag lumii noastre a fost atins de comercialism. Cluburile scot bani frumoşi pe nişte fulare fără nici o legatură cu nimic. Vezi exemplele recente din Spania si Germania cu fulare ,,de firmă” adidas, kappa, etc. Mai grav e că şi grupuri organizate de suporteri îşi vând cu prea multă uşurinţă materialele. La început totul a pornit din dorinţa de a-şi câştiga autonomia financiară faţă de club. Apoi lucrurile au scăpat de sub control, totul transformându-se într-o industrie. Ca lucrurile să fie şi mai grave a apărut şi s-a dezvoltat teribil industria pirat. Aşa că, în zilele noastre, fularul a devenit ceva banal şi uneori trivial. S-a pierdut din respectul şi veneraţia cu care era privit odinioară. De aceea, ca o tendinţă normală, ultraşii au început să se retragă din acest curent mercantilist. Ei îşi produc propriile fulare, în serie limitată şi le poartă discret pe sub un guler, lăsând să se întrevadă doar câteva dungi. Ei nu doresc să fie asociaţi cu marea masă de ţărani care nu au nici o treabă cu fenomenul şi de fapt cu clubul respectiv. Desigur un alt factor pentru discreţia lor este persecutarea animalică la care s-a ajuns în prezent din partea forţelor de ordine. Chinurile şi suferinţele pe care le traieşte un ultras într-o deplasare nu pot fi nici măcar bănuite de restul oamenilor. În fine, asta e o altă poveste, nu vreau să divagăm.
Acum vreau să vă prezint ce simt eu, personal, faţă de fularul meu. Am vrut doar să fie o scurtă introducere dar…oricum nu-mi pot ajunge 1.000 de cuvinte să explic ce simt într-o secundă, când îl înnod la gât. Cum ştiţi şi voi , în Romania s-a dezvoltat chinuitor de târziu şi de încet fenomenul. La început (‘95, ‘96 ) nu existau fulare. Ţin minte că Dinamo nu scosese nici măcar un fular pe piaţă. Existau nişte cârpe ridicole, subţiri şi lungi , pe care nu se punea problema să le purtăm. Sufeream îngrozitor. Mai ales că luasem contact cu SuperTifo şi cu lumea de vis a ultraşilor italieni şi mai ales că Steaua avea nişte fulare.Mă rog, oribile, pe o singură faţă , scris simplu, dar erau! Îmi aduc aminte cum m-am simţit după ce în urma unei acţiuni la sala Floreasca, la un meci de handbal parca (Doamne ce vremuri erau atunci !), am reuşit să capturez un fular. La cât trăsesem de el, se lungise foarte foarte mult. Arăta patetic. Dar tot m-am simţit naşpa că ,,ia uite mă steliştii au fulare şi noi nu avem”.
Îmi amintesc cât îi invidiam pe cei mari din galerie care aveau fulare străine: Liverpool , Benfica, Bari,Koln etc. Mi se păreau extraordinare dar şi imens de scumpe. Apoi….miracol! Am reuşit în sfârsit să-mi achiziţionez unul. Am cumpărat de la prietenul unei colege de clasă din liceu. Tipul era un ţigan negru ca smoala care stătea prin comuna Roşu. M-am dus la el acasă, era un băiat de treabă. Când l-am văzut atât de colorat, frumos împăturit şi parfumat, am înnebunit. I-am dat banii(destul de mulţi) fără să mă mai gândesc. Ţin minte cât oi trăi, primul meu fular a fost cu Bo SparenBank. Nu era el cu vreo echipă faimoasă dar măcar era al meu şi mai era şi original. Nu mai avea nimeni, ce a mai râs de el Mihnea Ionescu când l-a văzut… Oricum eram foarte mândru. Apoi ţin minte că cineva a vrut să mi-l fure. Era la un meci acasa şi era un nesuferit beat care se cunoaştea cu cei din (viitoarea) Nuova Guardia. Spre lauda lor s-au băgat şi mi l-au salvat. Începuse epoca Il Borsallino, singurul magazin specializat din Bucureşti şi cred că din întreaga ţară la acea dată. Era un fel de Mecca, era vis-a-vis de stadionul Naţional. Mai târziu, mi-am cumparat (la fel foarte scump), spre regretul meu ulterior, un fular verde cu…Werder Bremen. Ce nebun! Iar s-a râs de mine. Apoi l-am schimbat cu unul cu Parma apoi cu unul cu Roma. Unul alb-rosu foarte frumos. Le schimbam, nu mi-a plăcut niciodată să le colecţionez. Eu am un alt hobby: ULTRA’ !
Apoi….marele moment 1999. Punctul de cotitură pentru mine. Un an plin de semnificaţii. Atunci în acea iarnă plină de speranţe (Dinamo se pregătea să cucerească un nou titlu după o dureroasă aşteptare). În acel pub, din faţa clubului, plin toată ziua şi toată noaptea, cu tineri entuziaşti. Atunci şi acolo a luat fiinţă un nou grup ce s-a numit simplu: Boys. Într-una din acele seri obişnuite, în acel pub plin de fum de ţigară şi de planuri a intrat Răzvan (membru fondator al N.G.-ului) şi dintr-un rucsac negru a început să le scoata. Nu-mi venea să cred: fulare în dungi ! INCREDIBIL !
Am visat la asta 2 ani. Nu am putut să port comercialismele scoase de club cu Nuova Guardia, Forza Dinamo, etc. Pur si simplu nu am putut! Visam de ani de zile, tânjeam după nişte fulare care să înlăture mesajele agresive şi ridicole după fularele comerciale, care să înlăture câinii de prost gust, sângele, bâtele şi mai ştiu eu ce prostii nedemne de un ultra’ veritabil. Şi s-a întâmplat, nu-mi venea să cred. Era o premieră naţională! Evident că nu mai aveam bani. Era cam scump acolo. Mi-era groază să nu se termine. Se făcuseră numai 100.Pe fond negru 60 si pe fond gri 40. M-am rugat de Răzvan să-mi oprească pentru mâine că pot face rost de bani. Nu am reuşit să strâng cei 60.000 Nu erau scumpe, cele ,,normale” erau cam vreo 100.000. Până la urmă aproape că am făcut chetă prin bar şi l-am luat.
Reuşisem, eram în posesia CELUI MAI FRUMOS FULAR DIN LUME !!!!. Fără nici o exagerare asta am simţit atunci şi asta SIMT ŞI ACUM, după 5 ani. Eu mi l-am ales pe fond negru, probabil din cauza ,,rădacinilor” mele milaniste. Băieţii au vrut iniţial să ne luăm toţi pe gri, erau mai baieţeşti. Probabil că aveau dreptate. Dar mie mi-a plăcut ăsta!
Apoi a urmat un lung şir de întâmplări. La fel ca viaţa mea fularul meu a cunoscut şi bune şi rele. Asta ne-a unit. A fost murdar în ultimul hal, transpirat, udat de lacrimi, chiar şi de sânge odată. A fost îmbibat cu gaze lacrimogene şi sărutat de multe, multe ori. Spălat de mine cu infinită grijă…îmi amintesc ce panicat am fost la început că unu’ (Grasu’) şi l-a spălat cu apă fierbinte şi se decolorase puţin, albul prefăcându-se în roz.
Ce pot sa vă mai zic oameni buni ?!? Că am făcut chiar şi sex cu el la gât, că îl iau oriunde, la munte sau oriunde e frig şi că îl prefer în locul altor fulare mai groase şi mai călduroase.Vreţi să vă spun că m-a salvat de atâtea ori acoperindu-mi faţa la bătai. DA ! e adevarat toate astea sunt adevărate! Mi-a susţinut chiar şi mâna rănită cu o ocazie într-un tren.
Înnebunesc când mă grăbesc să plec la meci, băietii sunt la uşă sau mă aşteaptă jos şi eu nu-mi găsesc fularul. Unde e ?!? Ce am făcut cu el ?!? L-am uitat pe undeva ?!? Ţip la cei din casă! Când deschid şifonierul să caut altceva şi-l văd acolo parcă îmi vine să zâmbesc, parcă mă calmez: totul va fi bine. Oricum, cred că toată lumea face la fel, eu când îmi cumpăr haine noi (nu contează, jeans, geacă, tricou etc) ajung acasă şi primul lucru pe care îl fac e să le probez din nou în faţa oglinzii de data asta cu fularul la gât.
Ce poate fi mai frumos când cobori în faţa blocului şi îi vezi pe ai tăi aşteptându-te cu ochelari de soare, zâmbete pe buze şi o bere în mână. Ei, ca şi tine , cu acelaşi fular. Şi atunci înţelegi: gândesc şi simt la fel. Eşti cu ai tăi. Uiţi de tot! Când te dai jos din acel autocar şi e o dimineaţă friguroasa dar însorită. Când eşti puţin confuz de oboseală şi băutură. Când umbli pe străzile pustii ale unui oraş necunoscut. Când cei cu fulare ca tine încep să glumescă şi să se dezmorţească la o pizza şi o (altă) bere, MAI EXISTĂ ALTCEVA ?!? Îşi mai aduce aminte cineva că e certat cu prietena, îşi mai aminteşte cineva crizele lu’ mă-sa sau că şefu’ e un jegos ?!? NU ! Eşti în lumea ta!
Cu cine iţi plângi amarul când echipa ta a fost furată iar ? Ce te face fericit după ce ţi-ai luat bătaie? ,,Măcar mai am fularul…” Poate cineva să înţeleagă asta ?!? Răspunsul îl ştim cu toţii!
Dar noi mai ştim ceva, orice s-ar întâmpla, fularul nostru iubit nu ne va trăda, NICIODATA ! Iar eu personal mai ştiu ceva şi o spun din tot sufletul: AM CEL MAI FRUMOS FULAR DIN LUME!”

Ziua dreptatii!

Remember 4 Mai 2008?

Numaratoarea continua

Octombrie negru

IN MEMORIAM CATALIN HILDAN! 

 

Catalin Hildan traieste!

La opt ani dupa ce Doamna cu coasa il faulta definitiv chiar pe terenul de joc, Catalin Hildan pare ca se intoarce in mijlocul celor care l-au iubit. Are 5 ani si jumatate, il cheama la fel si este nepotul de frate al regretatului fotbalist dinamovist…

Se implinesc la sfirsitul acestei saptamini, duminica 5 octombrie, opt ani de cind Catalin Hildan lasa haita „ciinilor rosii” mult mai saraca si infinit mai trista. De familia sa nu mai vorbim, era pur si simplu distrusa. Dar cum jungla mondiala inconjuratoare si-a vazut implacabila de drum, toti cei afectati de disparitia prematura a „unicului capitan” au trebuit sa-si calce pe inimi si sa traiasca in continuare…

Si asa a aparut, dupa doi ani si jumatate, prima geana de lumina in bezna sufleteasca in care se prabusisera si mama, si tata, si frate… Era 23 aprilie 2003, de Sfintul Gheorghe, si Roxana, sotia fratelui Cristi Hildan, aducea pe lume un „elefantel” de 4 kilograme si 58 de centimetri. L-au numit la fel cu dorul lor cel mai mare, Catalin George Hildan. Era un fapt hotarit cu mult inainte.

„Omul de stiinta” si „Mamaie cu Igor”
Anii au trecut si Catalin a devenit „regele” de necontestat al familiei. Pentru bunicii atit de greu incercati a fost elixirul care le-a dat sens existentei. Este „stapinul” lor absolut. Casa si gradina de la Branesti este regatul de weekend si vacanta (cind nu merge la gradinita) al noului Catalin. Bunicul Marin este „Omul de stiinta”. De ce „Omul de stiinta”? Catalin raspunde foarte serios: „Fiindca e bun!”. No comment… Bunica Victoria e „Mamaie cu Igor”. Catalin lamureste mirarea mea muta: „Cu Igor, ciinele din spatele casei!”. Clar, nu?

Catalin cel mic nu stie de Catalin cel mare
Da, Catalin cel mic nu stie de Catalin cel mare. „E prea mic ca sa inteleaga”, spune oftind „Omul de stiinta”. Si camera lui Catalin cel mare? Camera care este neschimbata de opt ani!? Nu intreaba Catalin cel mic nimic cind intra in ea? „A intrebat el, dar i-am spus ca e tata-su cind era mai tinar. Deocamdata l-am dus cu asta, dar o sa creasca si o sa trebuiasca sa-i spun…”, zice Marin Hildan privind undeva departe, prin tabloul cel mare in care baiatul sau, in tricoul lui Dinamo, face cu mina parca luindu-si adio…

„Asta micu’ parca a luat totul de la Catalin al meu”
Revenind la Catalin cel mic, bunicul revine la viata. „Asta micu’ parca a luat totul de la Catalin al meu. Aceeasi personalitate, cum sa spun… incapatinata, dura, tare, e capos de nu se poate. Cind isi pune ceva in cap nu te mai intelegi cu el. Pina nu rezolva problema cum vrea el nu se lasa. Nu e rau, e numai foarte, foarte ambitios. Si harnic. Cind sta la noi, nu mai scap de el la treaba. Mai ales in gradina, cind am grija de pomi”. Aici trebuie facuta o precizare. Pomii de care vorbeste Marin Hildan sint 60 la numar. Si au fost plantati in funestul an 2000, anul tragicei disparitii a lui Catalin cel mare. „Toti, dar absolut toti, intelegi?, toti s-au prins fara probleme, unul nu s-a uscat, parca au fost dupa sufletul lui Catalin. Curat, inimos, cuminte… Toti dau rod bogat, si prunii care-s cei mai multi, si merii, si perii, si caisii, si ciresii. La ce folos ca noua nu ne mai trebuie…”, i se umezesc iarasi ochii, dar aducindu-si aminte de Catalin cel mic zimbeste brusc: „Noroc cu asta micu’. Ne-a dat un rost. El cu tata-su si cu mama-sa. Altfel eram morti de acum opt ani”.

Fotbalul, sarmalele si „Spider Man”
L-am intrebat pe Catalin ce ii place mai mult: fotbalul, „religia” unchiului sau disparut, sau rugby-ul, in care tatal sau a fost campion national cu Dinamo si international pentru Romania? „Si fotbalul si rugby-ul!”, a raspuns. Dar ce ai vrea sa joci tu?, am insistat. A stat si s-a gindit, am crezut ca nu-mi mai spune, dar, parca soptit sa nu-l auda tata, a aruncat scurt, ca o rasuflare: „Fotbalul!”. „E prea devreme, dar peste un an, doi, nici nu ma gindesc sa nu-l aduc aici, la Dinamo, sa faca fotbal. Cine stie, poate o sa se scrie din nou in ziare de Catalin Hildan!”, zimbeste Cristi inainte sa intre pe teren cu una dintre grupele de copii pe care vrea sa-i faca rugbisti. Pina atunci, insa, Catalin trebuie sa mai creasca si pentru asta maninca… sarmale si spaghete. Astea ii plac cel mai mult. „Sase sarmale maninca o data”, ride mama Roxana, al carei domeniu de activitate, calculatoarele, nu putea sa-l lase indiferent pe Catalin. „Ii merg miinile pe tastatura de parca a facut cursuri de… dactilografie. Nu a trebuit sa-l impingem noi de la spate ca sa devina pasionat de calculator”, completeaza Roxana. Jocul preferat? „Spider Man, dar pe , nu pe ”, spune serios Catalin.

„Nu, Dinamo nu ne-a uitat!”
L-am intrebat pe Marin Hildan daca cei de la Dinamo l-au uitat. „Nu, nici gind. Domnul presedinte Badea ma mai suna din cind in cind si nu uita niciodata sa-mi spuna de ziua mea. Domnul Turcu m-a jutat sa facem un stadion ca lumea pentru echipa noastra de aici, Victoria Branesti, e pe primul loc in seria a treia a Diviziei C, ma ajuta si cu organizarea editiei a opta a , o sa fie pe 22-25 octombrie, apoi domnul Copaci stiu ca l-a ajutat mult pe Cristi, iar suporterii cind vin pe aici imi umplu curtea, zici ca e manifestatie. Nu, Dinamo nu ne-a uitat!”.

Ruga mamei pentru suporteri
Mama „unicului capitan” roaga suporterii sa se potoleasca!
Victoria Hildan, mama lui Catalin cel mare, are o mare rugaminte la adresa suporterilor dinamovisti: „Vad mereu la televizor peluza cu numele baiatului meu si pling de fiecare data. Nu numai de dorul lui… Doamne, tare dor imi e de el!… Dar si de ce vad ca se intimpla acolo. Mai mama, mai copii, Catalin n-a fost niciodata violent, n-a fost rau, daca v-ati unit sub numele lui fiti ca el, muriti pentru Dinamo, dar nu fiti violenti, nu va mai bateti, ca faceti rau echipei si pentru el echipa insemna totul. Si echipa o sa joace mai bine si o sa se umple stadionul si atunci si Catalin o sa fie fericit acolo sus, in cer. Zau, mai copii!”.

„Asta micu’ parca a luat totul de la Catalin al meu. Aceeasi personalitate, cum sa spun… incapatinata, dura, tare, e capos de nu se poate” (tatal Marin Hildan)

„Mai mama, mai copii, Catalin n-a fost niciodata violent, n-a fost rau, daca v-ati unit sub numele lui fiti ca el, muriti pentru Dinamo, dar nu fiti violenti, nu va mai bateti, ca faceti rau echipei” (mama Victoria Hildan)

„Peste un an, doi, nici nu ma gindesc sa nu-l aduc pe Catalin la Dinamo, sa faca fotbal. Cine stie, poate o sa se scrie din nou in ziare de Catalin Hildan!” (fratele Cristi Hildan)

6 sarmale maninca la o masa Catalin Hildan, nepotul de 5 ani jumatate al regretatului Catalin Hildan.

Text : Silviu Ghering (Fanatik)

Mesaj din PCH

Dupa NEC Nijmegen 1-0 Dinamo si dupa tot ce a urmat dupa, un ultras din Peluza Catalin Hildan, a trimis urmatorul mesaj la DinamoMania

Ziua in care ar trebui sa spunem lucurilor pe nume…

“Piticul de etnie rroma din conducerea lui Dinamo spune ca se dezice de suporteri, afirma ca l-am facut de ras. Mai spune ca i-am facut tara de rusine (jegosule, tu nu ai tara!!!).

Regele buteliilor ne impartaseste faptul ca este dezamagit de derbedeii din tribuna, in timp ce Kasparov al tablelor se dezlantuie, spunand ca huliganii au facut Dinamo de ras.

Toti acesti indivizi mai sus mentionati reprezinta doar o parte din “actionariatul” lui Dinamo, care insa, din pacate, nu se mai identifica de mult cu oameni ca: Andone, Dumitrache, Moraru, Mateut, Augustin, Dinu, etc.

Nu huliganii au facut Dinamo de ras intrusilor, voi faceti acest club de ras, zi de zi, pe unde apucati, uneori doar prin simpla prezenta, alteori prin enormitatile pe care le debitati.

Ne faceti de ras prin nepasare, prin neputinta, prin batjocora,prin umilinte continue si repetate, nenorocitilor!

Eu unul,de mult nu ma mai mandresc cu acest Dinamo al vostru, eu am un Dinamo al meu, un Dinamo al “derbedeilor” si al “huliganilor” ce tare mi-e drag, singurul ce inca tine fruntea sus. Un Dinamo in care prietenia, onoarea, mandria si in special amitirile noastre conteaza mai mult decat o participare in Champions League. Noi, da!! ne batem!! ne batem cu ei, ne batem cu voi, ne bateam cu toata lumea pentru clubul nostru, pentru momentele cand ne cataram pe blocuri si pe stalpii de nocturna pentru a ne vedea familia, pentru a simti ca suntem respectati, pentru asta ne batem!

Ne batem cand ne batjocoriti Numele cu jucatori ca oprita, bostina, andrei cristea, dolha, pulhac iar lista ar putea continua la infinit.

Ne batem cand manjiti patima milioanelor de Caini doar pentru bani si ale voastre interese meschine, nesimtitilor!

Ne faci drogati?! piticule de etnie rroma, singurul drogat ce murdareste treptele stadionului e chiar fi-tu, piticul junior de etnie rroma.

V-ati batut joc de acesta credinta a noastra, ati facut sa ne simtim stingheri in propria casa iar in curand o sa ramanem doar cei 15-20 de “huligani”.V-am bate pentru asta, v-am bate pentru fiecare picatura de sudoare din munca lui Catalin, pentru ca in locul lui trebuia sa fiti voi, dar nu cer, ci in iad. In iadul profitorilor!

Cainii mei, nu-i acuzati pe cei din Olanda, asa ar trebui sa facem toti, insa poate mai elegant. Cum ar fi sa ne dam toti jos pantalonii, sa fim milioane de Ioan Andone la un loc, sa le zicem “pupati-ne in fund domnilor actionari, stimata presa, dragi spurcati avizi de performanta, pupati-ne in fund, nu ne intereseaza de voi”!

Semneaza,

Vocea Derbedeilor”

Cum vom putea vedea liga 1

Am cauta pe internet detalii cu privire la receptionarea gsptv. Si iata ce am gasit pe www.gsp.ro :

În această seară, de la ora 20.00, se lansează noul post GSPTV, care va putea fi urmărit momentan doar de abonaţii RCS & RDS ŞI DIGI TV. În acest moment există negocieri avansate cu grupul Intact şi cu restul firmelor de cablu pentru introducerea în pachetele de bază a noului post de sport. Canalul, care urmează să transmită cîte şase partide pe etapă, ar putea intra cît de curînd în pachetul de bază al UPC.

Un reprezentant al acestei companii a declarat: “Compania UPC România are în acest moment un dialog cu grupul Intact pentru a introduce UPC. Sunt negocieri avansate dar nu există un termen fix pentru a putea comunica clienţilor noştri momentul în care GSPTV va intra în grila de programe. Ne dorim foarte mult să introducem acest post în pachetul nostru de bază. Negocierile sunt avansate şi sperăm că în cel mai scurt timp să avem GSPTV disponibil pentru clienţii noştrii”.

Asadar….pentru mai multe detalii cautati voi pe internet…ca eu nu am gasit.