Septembrie,luni
Doua din cele trei cuvinte pe care le urasc cel mai mult(al treilea e cuvantul “dimineata”) isi aduna puterile si fac din vara anului 2008 o simpla amintire.
S-a dus. Nu mai e. A trecut vara. A venit septembrie. O sa incepem scoala peste cateva zile. O sa dam bacu` peste doar cateva luni. Si ce zi putea fi mai “nimerita” pentru a incepe toamna decat luni??
Nici frunzele nu suporta acest anotimp. Si ele vor sa evadeze cumva. De aceea se desprind de “caminul” lor de pana atunci. Vor veni ploile, va veni inevitabil si frigul. Nu vor mai fi acele zile de la piscina/strand. Nu! Acum e toamna.
Se spune ca toamna se numara bobocii. Dar pe langa ei se mai numara si clipele frumoase petrecute cu prietenii la mare, clipe care se duc odata cu soarele care este incet, dar sigur acoperit de norii fumurii prevestitori de ploi.
Azi e luni. Azi e 1 septembrie. Eu simt ca odata cu incheierea saptamanii precedente, s-a incheiat si starea de bine care plutea in randul lumii.
Se termina concediile, se termina vacantele, somnul pana la orele amiezii devine un lucru efemer. Pana dispare in totalitate. Parculetele dintre blocuri nu vor mai fi pline de copii. Acum vor fi triste si solitare. Toate leaganele se vor misca datorita vantului, nu a celor mici.
S-a terminat! E toamna!
“Acum cand vara a trecut, vrei din nou linistea de atunci.. septembrie, luni.”
Cine,unde a mai zis: