RIP!

Te vom iubi mereu, Capitane!

Octombrie negru

IN MEMORIAM CATALIN HILDAN! 

 

Catalin Hildan traieste!

La opt ani dupa ce Doamna cu coasa il faulta definitiv chiar pe terenul de joc, Catalin Hildan pare ca se intoarce in mijlocul celor care l-au iubit. Are 5 ani si jumatate, il cheama la fel si este nepotul de frate al regretatului fotbalist dinamovist…

Se implinesc la sfirsitul acestei saptamini, duminica 5 octombrie, opt ani de cind Catalin Hildan lasa haita „ciinilor rosii” mult mai saraca si infinit mai trista. De familia sa nu mai vorbim, era pur si simplu distrusa. Dar cum jungla mondiala inconjuratoare si-a vazut implacabila de drum, toti cei afectati de disparitia prematura a „unicului capitan” au trebuit sa-si calce pe inimi si sa traiasca in continuare…

Si asa a aparut, dupa doi ani si jumatate, prima geana de lumina in bezna sufleteasca in care se prabusisera si mama, si tata, si frate… Era 23 aprilie 2003, de Sfintul Gheorghe, si Roxana, sotia fratelui Cristi Hildan, aducea pe lume un „elefantel” de 4 kilograme si 58 de centimetri. L-au numit la fel cu dorul lor cel mai mare, Catalin George Hildan. Era un fapt hotarit cu mult inainte.

„Omul de stiinta” si „Mamaie cu Igor”
Anii au trecut si Catalin a devenit „regele” de necontestat al familiei. Pentru bunicii atit de greu incercati a fost elixirul care le-a dat sens existentei. Este „stapinul” lor absolut. Casa si gradina de la Branesti este regatul de weekend si vacanta (cind nu merge la gradinita) al noului Catalin. Bunicul Marin este „Omul de stiinta”. De ce „Omul de stiinta”? Catalin raspunde foarte serios: „Fiindca e bun!”. No comment… Bunica Victoria e „Mamaie cu Igor”. Catalin lamureste mirarea mea muta: „Cu Igor, ciinele din spatele casei!”. Clar, nu?

Catalin cel mic nu stie de Catalin cel mare
Da, Catalin cel mic nu stie de Catalin cel mare. „E prea mic ca sa inteleaga”, spune oftind „Omul de stiinta”. Si camera lui Catalin cel mare? Camera care este neschimbata de opt ani!? Nu intreaba Catalin cel mic nimic cind intra in ea? „A intrebat el, dar i-am spus ca e tata-su cind era mai tinar. Deocamdata l-am dus cu asta, dar o sa creasca si o sa trebuiasca sa-i spun…”, zice Marin Hildan privind undeva departe, prin tabloul cel mare in care baiatul sau, in tricoul lui Dinamo, face cu mina parca luindu-si adio…

„Asta micu’ parca a luat totul de la Catalin al meu”
Revenind la Catalin cel mic, bunicul revine la viata. „Asta micu’ parca a luat totul de la Catalin al meu. Aceeasi personalitate, cum sa spun… incapatinata, dura, tare, e capos de nu se poate. Cind isi pune ceva in cap nu te mai intelegi cu el. Pina nu rezolva problema cum vrea el nu se lasa. Nu e rau, e numai foarte, foarte ambitios. Si harnic. Cind sta la noi, nu mai scap de el la treaba. Mai ales in gradina, cind am grija de pomi”. Aici trebuie facuta o precizare. Pomii de care vorbeste Marin Hildan sint 60 la numar. Si au fost plantati in funestul an 2000, anul tragicei disparitii a lui Catalin cel mare. „Toti, dar absolut toti, intelegi?, toti s-au prins fara probleme, unul nu s-a uscat, parca au fost dupa sufletul lui Catalin. Curat, inimos, cuminte… Toti dau rod bogat, si prunii care-s cei mai multi, si merii, si perii, si caisii, si ciresii. La ce folos ca noua nu ne mai trebuie…”, i se umezesc iarasi ochii, dar aducindu-si aminte de Catalin cel mic zimbeste brusc: „Noroc cu asta micu’. Ne-a dat un rost. El cu tata-su si cu mama-sa. Altfel eram morti de acum opt ani”.

Fotbalul, sarmalele si „Spider Man”
L-am intrebat pe Catalin ce ii place mai mult: fotbalul, „religia” unchiului sau disparut, sau rugby-ul, in care tatal sau a fost campion national cu Dinamo si international pentru Romania? „Si fotbalul si rugby-ul!”, a raspuns. Dar ce ai vrea sa joci tu?, am insistat. A stat si s-a gindit, am crezut ca nu-mi mai spune, dar, parca soptit sa nu-l auda tata, a aruncat scurt, ca o rasuflare: „Fotbalul!”. „E prea devreme, dar peste un an, doi, nici nu ma gindesc sa nu-l aduc aici, la Dinamo, sa faca fotbal. Cine stie, poate o sa se scrie din nou in ziare de Catalin Hildan!”, zimbeste Cristi inainte sa intre pe teren cu una dintre grupele de copii pe care vrea sa-i faca rugbisti. Pina atunci, insa, Catalin trebuie sa mai creasca si pentru asta maninca… sarmale si spaghete. Astea ii plac cel mai mult. „Sase sarmale maninca o data”, ride mama Roxana, al carei domeniu de activitate, calculatoarele, nu putea sa-l lase indiferent pe Catalin. „Ii merg miinile pe tastatura de parca a facut cursuri de… dactilografie. Nu a trebuit sa-l impingem noi de la spate ca sa devina pasionat de calculator”, completeaza Roxana. Jocul preferat? „Spider Man, dar pe , nu pe ”, spune serios Catalin.

„Nu, Dinamo nu ne-a uitat!”
L-am intrebat pe Marin Hildan daca cei de la Dinamo l-au uitat. „Nu, nici gind. Domnul presedinte Badea ma mai suna din cind in cind si nu uita niciodata sa-mi spuna de ziua mea. Domnul Turcu m-a jutat sa facem un stadion ca lumea pentru echipa noastra de aici, Victoria Branesti, e pe primul loc in seria a treia a Diviziei C, ma ajuta si cu organizarea editiei a opta a , o sa fie pe 22-25 octombrie, apoi domnul Copaci stiu ca l-a ajutat mult pe Cristi, iar suporterii cind vin pe aici imi umplu curtea, zici ca e manifestatie. Nu, Dinamo nu ne-a uitat!”.

Ruga mamei pentru suporteri
Mama „unicului capitan” roaga suporterii sa se potoleasca!
Victoria Hildan, mama lui Catalin cel mare, are o mare rugaminte la adresa suporterilor dinamovisti: „Vad mereu la televizor peluza cu numele baiatului meu si pling de fiecare data. Nu numai de dorul lui… Doamne, tare dor imi e de el!… Dar si de ce vad ca se intimpla acolo. Mai mama, mai copii, Catalin n-a fost niciodata violent, n-a fost rau, daca v-ati unit sub numele lui fiti ca el, muriti pentru Dinamo, dar nu fiti violenti, nu va mai bateti, ca faceti rau echipei si pentru el echipa insemna totul. Si echipa o sa joace mai bine si o sa se umple stadionul si atunci si Catalin o sa fie fericit acolo sus, in cer. Zau, mai copii!”.

„Asta micu’ parca a luat totul de la Catalin al meu. Aceeasi personalitate, cum sa spun… incapatinata, dura, tare, e capos de nu se poate” (tatal Marin Hildan)

„Mai mama, mai copii, Catalin n-a fost niciodata violent, n-a fost rau, daca v-ati unit sub numele lui fiti ca el, muriti pentru Dinamo, dar nu fiti violenti, nu va mai bateti, ca faceti rau echipei” (mama Victoria Hildan)

„Peste un an, doi, nici nu ma gindesc sa nu-l aduc pe Catalin la Dinamo, sa faca fotbal. Cine stie, poate o sa se scrie din nou in ziare de Catalin Hildan!” (fratele Cristi Hildan)

6 sarmale maninca la o masa Catalin Hildan, nepotul de 5 ani jumatate al regretatului Catalin Hildan.

Text : Silviu Ghering (Fanatik)

Al 7-lea an fara Capitan / Unde ar fi fost, ce ar fi facut?

Fie ca il comemoram, fie ca il aniversam in lipsa, iata ca s-au scurs pe nesimtite 7 ani fara el…  Un rastimp in care, probabil, s-a spus, s-a scris si s-a facut totul pentru Catalin Hildan.

Nu l-am uitat, pentru ca a-l uita pe Catalin ar insemna sa uitam de Dinamo, desi, prin comparatie, uneori  ne incearca sentimentul ca Dinamo mai uita de noi, suporterii. Catalin insa a fost, este si va fi mereu in inimile noastre, ca o garantie ca Dinamo este predestinat nemuririi.

Azi ar fi implinit 32 de ani… unii prefera ca in aceste zile sa si-l imagineze pe Catalin teafar si nevatamat printre noi, un jucator la apogeul carierei, cel care ar fi fost mandria fotbalului dinamovist, vrednic urmas al celor carora “le-a luat fata”, ajungand in lumea celor drepti inainte de vreme… Altii prefera sa puna degetul pe rana, sa traga linie dupa acel octombrie negru si sa observe cu tristete ca de atunci si pana acum nu a mai rasarit nici un “caine” precum a fost Catalin… Timpul a impietrit de sapte ani incoace precum statuia lui Catalin… si curtea „cainilor” pare nepazita fara un jucator, dar mai ales un om cum a fost el. Imprumutandu-i insa devotamentul, daruirea si perseverenta, ne punem sperantele in viitor. Cu Catalin in inimi, traim fiecare an ce ne departeaza de momentul disparitiei lui cu credinta ca va veni si ziua in care un alt ”caine” se va ridica si se va invrednici sa ii calce pe urme; ziua in care vom merg la statuia lui sau la mormantul lui si il vom simti bucuros pentru noi si pentru Dinamo.

dinamomania.net

Inca o zi de 3 februarie fara Catalin Hildan. De 7 ani incoace in loc sa ii spunem “la multi ani”, ii spunem “odihneasca-se in pace” . De 7 ani incoace in loc sa fie sarbatoare la Dinamo, se tine un moment de reculegere in memoria sa.

Pentru noi a fost, este si va fi mereu un simbol a ceea ce inseamna sa fi “Caine pana la moarte”. Ba mai mult el ne-a aratat ce inseamna expresia “Caine si dupa moarte”. In data de 5 octombrie 2000 s-a stins din viata pe teren, pentru culorile echipei. Era un banal meci amical. Toata suflarea dinamovista a ramas inmarmurita la auzul vestii. Si nu numai. Toate galeriile din tara i-au strigat cel putin odata numele.

Odihneste-te in pace, Cataline! Noi nu te vom uita NICIODATA!